Decebal Mihalache

Jale mare în rândul partidelor de opoziţie, după ce moţiunea de cenzură a picat cu brio la capitolul să plângem pe umerii poporului ca să ne fie nouă bine. În partea dreaptă a eşicherului politic, ce a s-a dus rău de tot spre stânga demagogică, Răducu Filipescu, liberal declarat şi comunist prin excelenţă, era supărat rău de tot că jocurile calculate nu i-au ieşit. Negru de supărare, ca în ziua în care Dragu n-a luat primăria din primul tur şi ,astfel, n-a obţinut majoritatea în consiliul judeţean, Filipescu a tunat şi fulgerat împotriva dictatorului Traian Băsescu şi a primului dintre miniştri, Emil Boc. Asta n-ar fi o noutate. Cu ceea ce a încercat să impresioneze presa locală a fost bocetul pe umerii amărăţilor de români, care vor muri de foame, de frig şi de sete prin măsurile anticriză anunţate de Guvern. Genocid, foamete şi dictatură au fost cuvintele grave rostite de cel a cărui soţie ridica lunar peste 100 de milioane lei de la ANRE şi a cărui salariu îl declara ca fiind confidenţial. Acelaşi Filipescu, care ştie să conducă şi plânge cu lacrimi de crocodil, “uşurează” contribuabilul călărăşean prin sporuri şi alte briz-britz-uri acordate supuşilor din consiliul judeţean, de ne întrebăm cât face 25 % din 80 milioane lunar pe cap de funcţionar furajat din bani publici şi cât la sută va muri acesta de foame dacă nemernicul de Boc îi taie cu coasa munca lui de o viaţă. Asta nu-i nimic, căci averea nu se face din salariu, ci din parandărătul din contracte, dar asta nu ne mai spune Filipescu. Aşadar, jale mare şi bocete la gura lui Filipescu, căci Băsescu le-a mai tras-o odată.

Pe partea stângă, dar stângă rău de tot, unde sărăcia vine cu Audi Q 7 jalea era şi mai mare. “Prinţesa comunistă”, ca să folosim un apelativ al unui bloger, a descins din maşina mai sus descrisă, a intrat val-vârtej în sediul de la “Găzărie” şi s-a apucat brusc de plâns pe aceiaşi umeri ai amărăţilor de români. Oana Mizil, căci despre ea e vorba, proaspătă călărăşeancă prin adopţia realizată de votanţii desculţi şi pesedişti, a urmat acelaşi scenariu cu văicăreli şi bocete la adresa pensionarilor şi funcţionarilor publici.

Supărarea era atât de mare încât bucureşteanca era neagră-neagră de supărare că moţiunea a picat. În realitate, negreala i se trăgea de la Curtea Constituţională, unde n-a reuşit să-şi impună oamenii de partid. Scenariul era ca PSD să formeze o majoritate, Boc să pice, Curtea să le drea dreptate în legătură cu suspendarea lui Băse, apoi alegerile anticipate erau pe ţeavă cu Geoană preşedinte interimar, după care urma un ciolan de patru ani. Evident, din scenariu lipseşte criza şi amarâtul de român, căci bătălia e mai fină, ca ciocolata Oanei, mai subtilă, nu ce se trâmbiţează la televizor. N-a fost să fie, ceea ce a dus la isterizarea Oanei, care mai avea puţin şi declara că-şi vinde o parte din bijuteriile de 850.000 de euroi pentru a face acte de caritate. N-am avut parte de asemenea declaraţie, în schimb i-a înfierat public pe Fuia, Dumitru şi Nedelcu, trimiţându-le mesajul că au intrat în conflict deschis cu ea.(N.R. respectivii au dat pe spate când au aflat. De râs). Super tare şi noi care credeam că Oana a intrat în conflict deschis cu rambursările de TVA, de care ANAF Bucureşti ştie, şi cu nişte calamităţi la grâu, rapiţă şi alte cele. Mai mult, Oana a povestit presei, care ardea de nerăbdare să vadă ce vrăji s-au mai întâmplat cu cardul său, care se blochează mereu în bancomat, cum a fost bărbată în Parlament şi a tăiat cu forfecuţa din dotare nişte cabluri de microfon, astfel încât bădăranii pedelişti să nu mai scoată un cuvinţel de la tribună. Asta e povestea Oanei, în realitate, ea a fost spectator la faza cu forfecuţa şi dacă ne dăm bine pe lângă Roberta Anastase ne va da înregistrarea cu pricina ca s-o punem pe site să vadă şi pesedistul din ultimul cătun ce spune “bărbata” în conferinţa de presă şi ce se întâmplă în realitate. Dar, problema credibilităţii e una delicată la PSD şi e în curtea Oanei, care dacă tot promite şi promite şi nu se ţine de cuvânt, va ajunge să fie debarcată de la conducere de către desculţii ce au votat-o mai spectaculos decât ne putem închipui şi mai repede decât ajunge avionul de la Bucureşti la Beirut, cu escală la Chirnogi.