Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

“Mass-media să-şi afirme partizanatul politic!”

În cei douăzeci de ani care au trecut de la revoluţia română din 1989, majoritatea eforturilor politice şi ale societăţii civile din România au mers în sensul asigurării celei mai mari libertăţi a opiniilor şi a activităţilor companiilor care acţionează în domeniul mass-media. Libertatea de expresie a presei este nu numai un drept fundamental, ci şi un indicator extrem de sensibil asupra calităţii vieţii democratice dintr-o ţară.

A fost un proces dificil, cu multe piedici puse, în primul rând de urmaşii fostei nomenclaturi comuniste, transformaţi după decembrie 1989 în mari reprezentanţi ai democraţiei moderne. Aceştia au încercat să subordoneze intereselor lor obscure acţiunile mass-mediei româneşti, singura speranţă a românilor de a înlătura relele trecutului comunist.

Mai târziu, când persoane urmărite penal sau aflate în proces de urmărire penală au devenit, pe căi mai mult sau mai puţin legale, oameni de afaceri, au conştientizat cât este de benefic să deţii prin intermediul mass-mediei controlul informaţiilor şi să atragi “prietenia” unor lideri ai partidelor politice. Cetăţeni români sunt influenţaţi în totalitatea acţiunilor lor de mass-media: se îmbracă, mănâncă, cumpără şi, foarte important, votează în funcţie de informaţiile prezentate de aceasta. Or, noii proprietari ai aşa-ziselor “trusturi de presă” au conştientizat acest lucru şi l-au exploatat din plin, îndeosebi prin sprijinirea anumitor oameni politici care ulterior ar fi trebuit să le întoarcă serviciile. Nimeni nu poate contesta astăzi influenţa politică deosebită pe care proprietarii unei mari majorităţi ai presei din România o au asupra unei părţi a clasei politice. Nici nu se poate exagera dacă s-ar spune că ei sunt adevăraţii păpuşari ai scenei politice româneşti, iar lideri ai anumitor partide sunt marionetele lor.

Pericolul acestor fenomene constă în faptul că proprietarii şi companiile lor media nu informează transparent publicul asupra partizanatului lor politic. Dacă cetăţenii ar fi corect informaţi asupra intereselor politice şi economice ale trusturilor media, ar putea să analizeze ei înşişi, într-un mod corect, informaţiile primite.

Singurele speranţe au fost legate de imparţialitatea serviciilor publice de radio şi televiziune, speranţe ce au fost spulberate imediat ce actuala campanie electorală a început.

Stimaţi colegi, consider că, măcar moral, mijloacele de comunicare în masă private, care abordează spaţii campaniei electorale şi expun opinii politice, sunt datoare să-şi afirme partizanatul sau susţinerea politică pentru un partid politic sau candidat.

sursa www.cdep.ro